…de fapt, sacralitatea muntelui vine din neobisnuitul formei de relief in sine iar exaltarea pe care multi o traiesc pe munte vine din intelegerea si descoperirea acelei formei de relief, din sentimentul ca esti martor la o farama din istoria necalcata a planetei.
Piatra Craiului
ma gandesc ca in trecutul f. indepartat al speciei, oamenii erau obisnuiti cu formele plane, cu intinderile nesfarsite de savana, padure, desert si campie, cand au inceput sa migreze in cautarea unor conditii de viata mai bune, au dat peste un impediment de netrecut la acea vreme: muntii. au ramas profund impresionati de ideea ca in universul lor mic nu exista doar campie.
si-atunci au incercat sa urce muntii, sa-i descopere. la inceputuri, multi nu reuseau iar muntele curma vietile multor curiosi. in momentul urmator, muntele a fost sacralizat. varfurile muntilor au fost considerate locuintele zeilor, locuinte asezate la capatul unor turnuri de sute de m, cufundate in ceata mistica, vant si gheata.
fascinatia asta s-a mentinut tot timpul pentru ca muntele reprezinta inca o imagine cu care oamenii nu-s f. obisnuiti avand in vedere ca o buna parte din populatia globului se gaseste in zone roditoare si primitoare, la campie.
pentru cineva care nu a mai vazut muntele de ceva vreme, reintalnirea cu el ii apare impresionanta si intimidanta. pentru cineva care vede muntele des, acesta devine un drum nesfarsit al regasirii de sine.
de fiecare data cand te intorci la el, nu descoperi nicidecum muntele, muntele e imens. te redescoperi pe tine. tot timpul schimbat, tot timpul altul.
Filed under: Drumetie Tagged: drumetie, munte
